Is coming! cum cine?....my baby!

Aceasta postare am scris-o in urma cu cateva luni si nu apucasem sa o public.
Desi am zis ca reiau activitatea pe blog din pacate s-au intamplat unele schimbari in viata mea care m-au facut sa stau deoparte de lumea internetului.

Traiesc cea mai frumoasa perioada din viata mea, ma simt din nou indragostita de viata, de sotul meu si mai ales de bebele meu pe care il asteptam cu mult drag si care s-a gandit sa isi faca aparitia. Da! Sunt insarcinata si imi vine sa strig in gura mare cat de fericita sunt. Este un moment foarte special si intr-adevar nu se compara cu nimic din cate am trait pana acum. Chiar daca mai am momente cand mi-e frica (cred ca e o reactie normala in fata necunoscutului) totusi starea mea generala este una de mare incredere, de multa recunoastiinta fata de Dumnezeu ca m-a invrednicit pe mine sa devin mama!

Pana acum am avut parte de o sarcina minunata si sper sa continue asa. Nu am vomitat deloc in primele 3 luni doar am mai avut stari de greata si nu prea mai puteam manca mancare cruda. Mi-era lehamite de salate, smoothie-uri si altele. Singurele care mergeau erau fructele si mancarea vegana gatita.

Nu mi-am propus sa am o sarcina raw-vegan dar pana acum pot zice ca asta am facut. Am consumat de 2 ori cate un ou de tara . Am inceput sa fac mult bors si sa mananc multe muraturi si alte chestii fermentate  Ma tin in continuare departe de carne, lapte, branza pentru ca de 2 ani de zile nu le mai consum si acum mi-ar fi greu sa incep doar pentru ca sunt insarcinata. La inceput eram plina de dubii daca fac bine continuand asa gandidu-ma de exemplu la Natalie Portman care era vegana dar in momentul in care a ramas insarcinata a inceput sa consume si produse de origine animala. Sunt multe voci care zic ca in sarcina e nevoie de mai mult si din cauza asta ma gandeam ca poate nu e suficient ceea ce mananc. In tot acest timp am incercat sa ma documentez, sa ma mai informez si am ajuns la concluzia ca ceea ce fac, fac bine si daca eu ma simt bine asa atunci imi urmez instinctul.

Pana acum (luna a 5-a) m-am ingrasat 4 kg.

Stiu ca pare de necrezut dar eu deja simt ca comunic cu bebele meu si deja ne intelegem foarte bine :). Ma minunez cat de bine imi intelege starile. Daca sunt relaxata, calma il simt si pe el fericit, cu chef de joaca si de dat din picioruse, maini si ce mai face el pe acolo prin burtica. Daca sunt obosita, ingrijorata ma simte si nici el nu "zice" nimic. Pe la vreo 4 luni cand am inceput sa il simt mai tare, intr-o zi nu il "auzisem" mai deloc si deja eram ingrijorata (imi dadeau lacrimile gandindu-ma sa nu fi patit ceva) pentru ca cel putin dimineata eram obisnuita sa il simt asa ca pe la pranz il intreb: esti bine? Si raspunsul a venit imediat cu un picior de-a lui in burtica mea ca si cum mi-ar fi zis: gata mami nu ai de ce sa te preocupi, eu stau bine aici.

Poate parea coincidenta dar au fost multe momente de genul acesta si parca prea se sincronizau si cel mai tare a fost cand l-am intrebat daca e fetita sau baiat. Dar despre asta data viitoare!

Clatite din caise cu gem de capsuni

Ptiuuuu de cand nu am mai scris pe blog...dar am absenta foarte motivata. Voi vorbi despre asta la timpul potrivit. Intre timp a venit caldura mare...mult prea mare ce-i drept dar avantajul este ca avem multe fructe ca sa ne racorim. De obicei le consum ca atare dar duminica dimineata am fost nevoita sa imi inventez repede o reteta pentru ca mai aveam niste caise care se inmuiasera rau de tot si din cauza caldurii riscau sa se strice. Asa ca le-am aruncat repede in blender, am adaugat si o banana foarte coapta ca sa se lege compozitia si zeama de la o jumatate de lamaie. Le-am mixat apoi am turnat compozitia pe foile de la deshidrator si le-am lasat cam 6 ore la uscat. Chiar daca nu aveti deshidrator se pot usca si la soare si ies la fel de bune. Eu am incercat metoda cu uscatul clatitelor la soare si nu am intampinat nici un fel de problema. Le-am servit cu gem de capsuni facut tot pe loc. Am pus vreo 400g capsuni in blender, le-am blenduit apoi am adaugat 2 linguri de seminte chia si am lasat la frigider vreo cateva ore. Si iata rezultatul:

Cum m-a afectat samponul din comert

As vrea sa va povestesc un pic o experienta de curand traita care nu a facut decat sa imi confirme cat de nocive sunt produsele pe care le punem pe piele. Nu este o postare despre continutul pe care aceste produse le au. Pentru cine doreste se poate gasi pe internet la o simpla cautare efectele pe care sulfiti, parabenii si alti elementi chimici pe baza de petrol care sunt continute in aceste produse, le pot cauza.

De cand am cunoscut stilul de viata raw-vegan (cand mai raw, cand mai vegan) am aruncat din casa toate produsele chimice incepand de la sampon, balsam, produse de curatat prin casa, detergenti etc. Cand am inteles ca toate aceste produse intrau in contact cu pielea mea si deci in organismul meu atunci am zis ca trebuie musai sa ma debarasez de ele. Pentru detergent de rufe folosesc nucile de sapun iar pt clatire cateodata niste otet, dar nu tot timpul. Pentru spalat vase am un detergent bio si pentru curatat prin casa la fel. Pentru spalat pe maini folosesc sapun facut de mine din uleiuri naturale iar pentru spalat pe cap recunosc ca inca nu am gasit formula ideala. Am incercat cu bicarbonat si clatit cu otet de mere (a functionat o perioada), apoi cu bicarbonat si lamaie, apoi cu lamaie si zeama de castravete, cu seminte de in, cu diverse samponuri bio dar care tooate functionau o perioada de timp si apoi incepeau imi lasau parul parca nespalat. Acum folosesc un sampon bio de la Lavera de care sunt cat de cat multumita.

Toate aceste experimente le fac de imediat 2 ani de zile. Bineinteles ca in tot acest timp mi s-au dezvoltat simturile si nu mai suport nici un parfum sintetic. Cand ajung in supermarket-uri ocolesc cu brio raionul de detergenti pentru ca nu suport mirosul.

Ei, ce vreau sa povestesc este urmatorul episod. Recent m-am hotarat sa ma tund. Si pentru asta m-am dus la coafor. I-am zis tipei ca vreau doar tuns fara spalat, fara coafat ca nu suport mirosul produselor folosite pentru par. Bine ca deja de cand am intrat inauntru mi se intorsese stomacul. Era o tanti care statea cu vopseaua in cap sa se usuce si mirosea vopseaua aia de ma mir ca am rezistat. Sunt poftita sa iau loc si intrebata cum vreau sa ma tund. Ii zic ca vreau asa pana la baza gatului si sa aiba o forma. Daca inainte de a ma tunde ma tot gandeam oare ce mi s-ar potrivi (am parul ondulat-cret si e greu sa ii dau o forma) cand am ajuns acolo vroiam doar sa ma tund si sa ies cat mai repede. Tipa se uita in parul meu, zice ca e nespalat si ca totusi ar trebui sa il spalam. Eu insist ca nu, ea insista ca da...ii zic ca sunt alergica...ea ca nu are sa mi se intample nimic dintr-o singura spalare...si in fine cedez. Sunt splalata pe cap, imbalsamata si in sfarsit tunsa. Am apreciat ca avea mana si in cateva minute a terminat treaba. Eu fericita ca de-acuma scap. (Apropo, inca ma minunez cum de unele femei se relaxeaza la coafor...o enigma pentru mine care e un stres total). Platesc si imi zice ca am un coafat gratis asta daca vin in decursul unei saptamani de cand s-a efectuat tunsul. De parca mie mai imi ardea de coafat! Si in sfarsit ies cat de cat multumita de noua mea freza. Zic gata am scapat si de asta! Ei de unde?!? Consecintele aveam sa le resimt in urmatoarele zile. Ajunsa acasa eram deja foarte obosita. Seara ma simteam un pic ciudat dar am pus pe seama agitatiei din ziua respectiva. Nu prea imi era foame asa ca parca am mancat vreo 2 portocale si cam atat. A doua zi dimineata, adica sambata, ca tunsul a fost intr-o zi de vineri, mi-era asa de rau...o stare de voma, de lehamite. Nu stiam ce-i cu mine. Am incercat sa mananc un fruct, nu intra...am dat-o cu un suc de portocale care mergea cat de cat. Toata ziua am stat in pat fara pofta de mancare, doar cu starea asta continua de rau. Nu stiam de la ce sa fie ...banuiam ca poate de la spalatul cu sampon si de la balsamul pus in par din ziua de dinainte...dar chiar asa rau sa imi fie de la un amarat de sampon cu chimicale pe baza de petrol?!? Ei da...duminica seara m-am convins ca da, de acolo mi se tragea. Starea asta de rau a durat 2 zile si am realizat ca erau exact simtome de detox. Sambata seara pentru ca toata ziua nu reusisem sa mananc mai nimic in afara de un pahar de suc de portocale dimineata si un pahar de suc de morcovi la pranz am zis ca sa manac ceva care de obicei mergea si cand imi era rau adica niste cartofi copti cu niste salata. Cand am luat frunza de salata in gura si o bucata de cartof efectiv nu am putut sa le inghit. Corpul meu refuza sa primeasca mancare asta pentru ca se chinuia sa elimine toxinele primite cadou odata cu samponarea. Duminica am reusit sa mananc niste fructe pe langa suc si seara cand mi-a picat fisa ca e de la sampon am fugit repede sa  m-am spalat pe cap cu mult bicarbonat si cu multa lamaie. Si atunci cand ma spalam inca mai simteam mirosul acele specific sampoanelor. Dar am reusit sa il scot, sa imi simt din nou parul curat si am si dormit mai bine. Luni nu mai aveam nimic.

Aceasta intamplare nu ma duce decat cu gandul la milioanele de oameni care zilnic sau o data la 2,3 zile folosesc aceste produse. Cum reuseste corpul lor sa mai indure atata?

Si ce e mai grav ca le aplicam si copiilor de mici acelasi tratament avand impresia ca daca folosim produsele de ingrijire carora li se face reclama toata ziua la televizor avem impresia ca oferim ce e mai bun copiilor nostri cand de fapt facem exact invers.

Branza semi-raw din caju

La ultima mea postare promisesem reteta de la aceasta minunata branza care nici nu zici ca nu ar fi o telemea de vaca. Reteta este luata din cartea  The Ultimate Uncheese Cookbook by Jo Stepaniak si avem nevoie de urmatoarele ingrediente:

1 1/2  cana de apa
5 lingurite fulgi de agar-agar sau 1 1/2 lingurite pudra de agar-agar
(eu am folosit pudra ca asta aveam in casa. agar-agar este o alga care se gaseste la plafar si fiarta cu apa devine o gelatina)
1/2 cup caju lasata in apa cel putin 2-3 ore
1/4 cup fulgi de drojdie inactiva
3 linguri suc de lamaie
2 linguri de tahini (eu nu am avut asa ca am pus seminte de susan rasnite)
2 lingurite mustar
1/4 lingurita sare
1/2 lingurita pudra de usutroi
1 lingura fulgi de ceapa uscata (eu nu am avut)
1/4 linguria seminte de marar rasnite la rasnita de cafea

Cum procedam:

1. Intr-un blender adaugam nucile caju, drojdia, sucul de lamaie, tahini, sarea, mustarul, pudra de ceapa si de usutroi.

2. Apa o punem la fiert si cand incepe sa fiarba  adaugam treptat pudra de agar-agar si lasam la foc mic timp de 5 minute pana se dizolva, amestecand continuu. Apoi adaugam incetul cu incetul compozita in blender peste toate ingredientele mentionate in prima faza si pornim blenderul. Din cauza ca se va aduna compozitia pe marginea blenderului va trebui din cand in cand sa il mai oprim si sa curatam marginile si apoi sa pornim din nou pana iese o compozitie cremoasa.

Se pune apoi intr-o caserola, tava (ce are fiecare) si de da la frigider pana cand compozitia s-a intarit. Apoi o scoatem din caserola si o taiem cum vrem noi. Se poate da inclusiv pe razatoare.

Pentru cine are chef de joaca se pot face mici gaurele cu ajutorul unui pai mai mare (eu nu aveam) asa ca mi-am pus  mintea la contributie ce as putea folosi si mi-a venit in minte perioada copilariei cand pregateam  apa cu sapun si apoi cu ajutorul unui pix faceam baloane. Asa ca am luat repede un pix, l-am desfiletat, l-am spalat si am purces la gaurit.

Desi poate parea putina compozitie sa stiti ca iese destul de mult si te satura si foarte repede. Se pastreaza la frigider cam 5-7 zile.

Spor la "branzuit" si "gaurit" !

Revenire

Dragul meu mic blog

Imi pare rau ca te-am neglijat pana acum…

A trecut ceva timp...un timp de liniste, de regasire dar si  de cautare.

Un timp de liniste pentru ca am stat mai putin la calculator, asa am avut mai mult timp pentru mine sa citesc (acum recitesc Fratii Karamazov- Dostoievski), sa ma rog, sa meditez.

Un timp de regasire pentru ca uitasem cat de bine e cand ai o relatie constanta cu Dumnezeu, cand in fiecare zi imi suna cate un rand dintr-un psalm citit de dimineata si cum simt ca nu sunt nicodata singura, ca sunt inconjurata de atata iubire si ca doar micile mele preocupari ma impiedica sa fiu constienta de asta.

Un timp de cautare pentru ca tot timpul mai am de invatat, de schimbat, de adaptat. Imi vine in minte o povestioara a lui Tony DeMello despre intelepciune:

Maestru era incantat atunci cand oamenii isi recunosteau cu modestie propria ignoranta.

"Intelepciunea are tendinta sa creasca direct proportional cu recunoasterea propriei ignorante, a afirmat el."

Rugat sa ofere mai multe explicatii, el a adaugat:

"Atunci cand veti ajunge sa intelegeti ca nu sunteti la fel de intelepti astazi pe cat credeati ieri, veti fi deja mai intelepti".

Legat de dieta mea, iarna aceasta am mai facut mici schimbari, in sensul ca am introdus mai multa mancare gatita vegana decat pana acum si nu imi pare rau. Ma simt bine si cu siguranta cand va veni primavara voi introduce din nou cat mai multe frunze verzi si salate. Deja visez la o salata cu leurda, cu untisor...

Am fost pe punctul de a abandona blogul pentru ca stateam asa de bine cu mine dar ceva in mine imi zicea ca trebuie sa impartasesc cu ceilalalti ceea ce simt, ca bucuria va fi si mai mare daca ma voi deschide in fata celorlalti.

Pentru ca nu am apucat pana acum, as dori sa va urez un an nou in care sa gasiti ceea ce cautati, sa ajungeti sa va hraniti cat mai sanatos si sa va bucurati de lucrurile mici din viata!