marți, 22 noiembrie 2011

Pâinici din hrișcă germinată



Iarna trecută făceam primele mele pâinici din hrișcă încolțită. De cum am văzut rețeta la Andreea Lazarescu am zis că musai trebuie să le incerc. Atunci eram într-o căutare de rețete de crakerși și pâinici. Prima data le-am încercat pe cele de in care nu mi s-au părut prea grozave, erau fără gust și doream ceva care să aducă cu gustul de pâine cu care fusesem obișnuită de peste 28 de ani. Și rețeta Andreei mi-a surâs. Dar până să mă bucur cu adevărat de aceste pâinici a mai trecut un timp. De ce? Pentru că atunci când le-am făcut prima data au fost un dezastru. Erau foarte amare și nu știam unde am greșit. Germinasem hrișca în borcan de sticla, o uscasem în deshidrator, respectasem ingredientele, și totuși….Dar eu în marea mea mândrie că am făcut pâinici m-am  apucat să dau și la alții care la fel au strâmbat din nas și le-a aruncat în final.


După puțin timp am văzut că și Corina folosise rețeta să facă  aluat de pizza. Musai trebuia să încerc și eu din nou și de data asta a ieșit neașteptat de bine. Atât de bine că am rămas fidelă și săptămânal o prepar.


Unde greșisem prima data? La partea cu germinatul. Hrișca după ce stă în apă devine foarte cleioasă și trebuie clătită cu apă mai des. În plus nu trebuie pusă în borcan, ci mult mai bine e daca o punem într-o strecurătoare mai mare (eu am folosit una de paste).

1. se pune hrisca la inmuiat cam 3-4 ore. 2. Se scurge de apa si se pune intr-o sita si se clateste de 2-3 ori pe zi. 3. Dupa o zi deja incep sa apara primele codite.Se pune hrisca germinata la uscat. 4. Dupa 2-3 ore de stat in deshidrator hrisca e uscata.Se poate usca si in cuptor cu usa intredeschisa.
În mare folosesc rețeta Andreei și asta pentru că îmi place mult combinația de hrișcă cu nuci braziliene. Dar am modificat-o un pic pentru că nu mă omor prea tare după chimen așa că l-am înlocuit cu unul din condimentul meu preferat: rozmarinul.



Așadar rețeta:

500 grame hrișcă hidratata și germinată
250 grame nuci braziliene - hidratate pret de 3-6 ore
2-3 linguri sare de Himalaya
4 linguri rozmarin uscat dat prin râșnița de cafea
3-4 căpățâne de usturoi
apă cât cuprinde (la mine intră cam 2-3 căni de apă)

Plăsmuire:
Hrișca se adaugă în robotul cu lamă S (merge și în blender) cu apa si se lăsăm să meargă robotul până ce obținem o textura cremoasă; punem hrișca într-un bol și  repetam operatiunea în robot/blender cu nucile braziliene; Le punem apoi și pe ele în bol împreuna cu hrișca apoi adăugam restul ingredientelor. Întindem o foaie mare pe tava deshidratorului și le tăiem cum ne place, fie sub forma de triunghi sau dreptunghi. Apoi le lăsăm la uscat 12-16 ore la 40-41 grade Celsius in deshidrator.


Se pot servi cu salata de patrunjel, cu guacamole etc. Eu tura asta le-am servit cu o branza "elevetiana" din caju semi-raw, cu rosii si masline.



Am uitat sa povestesc despre proprietatile minunate pe care le are hrișca și despre care Simona a scris foarte frumos aici.


Pupici arawmati!

miercuri, 16 noiembrie 2011

Sushi-raw fast food


De ce fast-food? Pentru că odată ce înveți cum se face durează mai puțin de 5 minute ca să pregătești . Recunosc că nu am mâncat niciodată sushi tradițional, cel cu pește crud si cu orez. În schimb îmi place la nebunie sushi-ul raw. L-am descoperit iarna trecută prin februarie când mă apucasem să mănânc crud 100%. Ca o paranteză, am reușit să consum numai hrana vie timp de 33 de zile. Inițial vroiam doar 30 de zile  dar fiindca mă obișnuisem am continuat. Și da, am reușit să mănânc crud în plină iarnă. Culmea că în vară nu mi-a mai ieșit. Revenind la sushi. După vreo săptamînă de mâncat numai hrana vie vroiam să încerc ceva nou. Și am zis să încerc o rețetă de sushi. Prima dată a durat un pic mai mult până m-am prins ce și cum. Dupa aia am mai mâncat încă de vreo 4 ori și de fiecare dată timpul de preparare se scurta ajungând ca în 5 minute să fie totul gata. De atunci nu am mai mâncat și parcă acum că a venit frigul parcă mi se făcuse iar poftă. Se vede că intre timp mi-am ieșit din mână pentru că azi mi-a luat mai mult să îl pregătesc. Dar își intra fata în mână!Am toata iarna la dispoziție!
Cu ingredientele bineînțeles că ne putem juca. Pune fiecare ce are. Importantă e foaia de sushi care trebuie să fie cea închisă la culoare (cea verde este prăjită). Apoi avem nevoie pentru o porție, care apropo este foarte sațioasă, de:

1 păstârnac

1 jumătate de ardei verde și o jumătate roșu

1fir de ceapă verde

1jumătate roșie

1 jumătate avocado dacă e mic (al meu era mare așa că am pus un sfert dintr-un avocado)

un pumn de salată

un pumn de germeni de lucernă

Asamblare:























Dăm păstârnacul pe răzătoare (se poate înlocui cu rădăcină de pătrunjel sau țelină)






















Tăiem legumele fâșii






















Spălăm salata și germenii.

Și începem asamblarea:


Pe o plasă de bambus așezăm foaia de algă nori și punem păstârnacul ras până la jumătatea foii.


Apoi adăugăm feliile de avocado.

Peste feliile de avocado punem fâșiile de ardei verde și roșu.


După aceea adăugăm roșiile și ceapa verde.


Iar la final punem salata și germenii de lucernă. Acum nu ne mai rămâne decât sa rulăm foaia de nori.


Când mai avem cam 1 cm până să terminăm de rulat ne oprim, udăm bucata de 1cm rămasă cu un pic de apă și continum să rulăm. Asfel foaia se va lipi mult mai bine.



Și nu ne mai rămâne decât să servim alături de un sos de soia! Enjoy!

luni, 14 noiembrie 2011

Shhh…..silence



Mi-a plăcut foarte mult ceea ce a zis Angi într-un comentariu : “ puterea sau sănătatea noastră vine mai mult din interior spre exterior și mai puțin invers”. Și zilele acestea aceste cuvinte nu mi-au dat pace. Mi-am dat seama ca rețetele cu hrana vie nu sunt îndeajuns așa că de astazi voi inaugura o noua rubrica care să țină mai mult de interiorul nostru. Am înțeles de-a lungul timpului că oricâte sucuri verzi, smoothiuri, fructe, legume,oricâtă mâncare bio, netratată termic am consuma dacă în interiorul nostru nu este “liniște”, dacă nu te iubești și te accepți așa cum ești, dacă nu reușești să apreciezi viața și să te bucuri de ea, dacă zâmbetul unui copil nu te face să zâmbești înapoi, dacă te gândești doar la ratele pe care le ai de plătit la bancă, etc, totul e DEGEABA. În interiorul organismului tot se va crea aciditate și aciditatea conduce la boală oricât de multe alimente alcaline am consuma și oricât de bio ar fi acestea.
Astăzi m-am oprit asupra unui text din Antony deMello din cartea lui “Instrucțiuni de zbor pentru vulturi si pui”. Vorbește despre liniște. În ziua de azi trăim într-o lume gălăgioasă în care toată lumea dă muzica mai tare, acasă, în mașină, sau  televizorul merge în continuu, chiar dacă nu ne uităm la el,dar să fie cineva acolo care să vorbească, să facă zgomot, pentru că ne e frică să stăm singuri, fără o “companie” virtuală și în liniște.

Ce este liniștea?
În Orient un mare rege s-a dus dus în vizită la un maestru și i-a spus : “Sunt un om foarte ocupat. Ai putea să îmi spui cum sa ajung la uniune cu Dumnezeu ? Răspunde-mi te rog printr-o singură frază!”Și maestrul i-a zis: “Îți voi răspunde cu un singur cuvânt!”.“Care?” l-a întrebat regele. Maestrul i-a răspuns. “Liniștea”.“Și cum pot să ajung la liniște?”  a întrebat regele. “Prin meditație.” În Orient a medita înseamnă a nu gândi, mai presus de  gând. Atunci regele l-a întrebat din nou: “Și ce este meditația ?” Maestru i-a răspuns: “Liniște.” “Cum pot să ajung la liniște? ” “Prin meditație.” “Și ce e meditația?” ”Liniște.”
Liniștea înseamnă a merge mai departe de cuvinte și gânduri. Ce este greșit cu cuvintele și gândurile?Sunt limitate.
Dumnezeu nu este cum spunem noi că este: nu e nimic din ceea ce noi ne imaginăm sau gândim noi că ar fi. Asta este greșit cu cuvintele și gândurile. Marea majoritate a oamenilor rămâne prizonieră imaginilor pe care și le-a creat despre Dumnezeu. Acesta este obstacolul principal în calea de a-L întâlni pe Dumnezeu. V-ar plăcea să ajungeți la liniștea de care vorbesc?
Primul pas este să înțelegi. Ce? Să înțelegi că Dumnezeu nu are nimic de a face cu ideea pe care o avem noi despre el.
În India (n.tr. Antony de Mello este originar de acolo) există mulți trandafiri. Să presupunem că eu nu am simțit niciodată în viața mea parfumul unui tradafir. Vă întreb cum este parfumul unui trandafir. A-ți putea să îl descrieți?
Dacă nu putem să descriem un lucru atât de simplu cum am putea să descriem ce este Dumnezeu?Toate cuvintele sunt inadecvate. Dumnezeu transcende totul. Asta e greșit cu cuvintele.
Toma d’Aquino spunea: Despre Dumnezeu se poate spune cu certitudine doar că nu știm ceea ce e ;de fapt știm ceea ce nu e.
Liniștea este primul pas de a ajunge la Dumnezeu și de a înțelege că ideile pe care ni le-am făcut despre El sunt inadecvate.

Și închei cu o mică povestioară spusă tot de Antony de Mello:

Un bătrân obișnuia să stea nemișcat timp de mai multe ore în fundul bisericii. Într-o zi un preot l-a întrebat despre ce îî vorbește lui Dumnezeu.
-Dumnezeu nu vorbește. El doar ascultă, a venit răspunsul bătrânului.
-În cazul acesta, despre ce îi vorbești tu?
Nici eu nu vorbesc. Nu fac decât să ascult.

Odorizant de casa - homemade


După ce am văzut aici pericolele la care ne supunem atunci când cumpărăm odorizante de casă din comerț m-am gândit că nu ar fi rău să vă povestesc și de soluțiile naturale pe care le avem la îndemână ca să înlocuim aceste odorizante. Cele naturale, sunt foarte ușor de pregătit, costă mult mai puțin decât cele din comeț și ce e mai important nu atentează la sănătatea noastră.

Varianta rapidă
 
Am numit-o așa pentru că durează 30 de secunde ca să o pregătim. Avem nevoie de un bidonaș cu pulverizator (eu am folosit unul reciclat; dacă aveți unul de 500ml înjumătățiți ingredintele) în care adaugăm :


2 lingurițe de vodkă  - 0.6 ron

30 picături ulei esențial de lavandă - 2,1 ron

20 picături ulei esențial de portocale - 0.75 ron

1L apă


  
Se amestecă vodka cu uleiurile esențiale în bidonaș iar apoi se adaugă apa și se agită bine. Și odorizantul e gata de folosință cu singura precizare ca sa avem grijă să nu atingă suprafațe de stofă și lemn.

Costul pentru 1 L de odorizant ar fi: 3,45Ron. 
Nu numai că sunt foarte ieftine și ușor  de pregătit dar au și multe efecte benefice. De exemplu, uleiul esențial de lavandă are următoarele proprietăți: este cicatrizant cutanat, insecticid, sedativ şi calmant, antidepresiv, antiseptic, antispastic, tonic, sudorific.
Iar ulei esențial de portocale este un ulei care aduce seninătate şi căldură în ambient, ajută la relaxare, induce un somn liniştitor inclusiv pentru copii. (sursa. www.elemental.ro)
 
Varianta slow

Am numit-o așa pentru că durează 3 săptămâni până este gata. Rețeta este luată de aici. Avem nevoie de:


250ml vodka

50g flori de lavanda uscate

50g petale de trandafiri proaspete
 
10 picaturi ulei esențial de lavandă

 10 picaturi ulei esențial de trandafir

 
  


Turnați vodka peste flori și adăugați picătură cu picătură uleiurile esențiale și lăsați la macerat timp de 3 săptămâni. Strecurați si puneți amestecul într-un pulverizator.

 

    vineri, 11 noiembrie 2011

    Odorizantele de casa si masina - "bombe" chimice

    Acesta este o parte dintr-un articol in limba engleza găsit aici. .
    Traducerea si adaptarea imi apartin.

    Ce sunt odorizantele?
    Orice produs chimic de interior care ajută la împrospătarea aerului din interiorul unei case, camere, mașina etc. Acestea pot fi sprayuri, plug-inuri, aerosoli, lumânari parfumate și chiar pietre parfumate.

    Proprietarii de case sunt seduşi în mod inteligent prin publicitate să se asigure ca în majoritatea încăperilor din casă să folosească aceste "odorizante" ca să avem diverse mirosuri chimice în întreaga casă. Consumatorii creduli pot extinde această pasiune pentru parfumarea aerului prin instalarea de "odorizante" în maşinile lor Din cauza lacunelor şi favoritismul în ceea ce priveşte industria parfumurilor chimice, companiilor care comercializează aceste produse nu li se cere să listeze ingrediente produselor etichetate ca "de parfumat." [1]
    În nici un fel, forma sau forma se poate ca deodorizantele chimice sau aerosolii care parfumează, propulsate de butan, propan sau alte toxine să creeze aer proaspăt într-un mediu interior. Aceste deodorante chimice nu fac altceva decât să mascheze alte mirosuri. Aceste produse nu fac absolut nimic pentru a îmbunătăţi calitatea aerului din interior, şi de fapt, pot contribui la o serie de boli de la dureri de cap, pulsul ridicat şi greaţă, pentru a menţiona doar câteva.
    Rapoarte despre pericolele odorizantelor chimice  de abia încep să fiu auzite. Un recent articol MSN a declarat că a fi expus la aer "odorizant" chiar și mai putin de o dată pe săptămâna poate crește şansele de 71% de a dezvolta simptome de astm şi pot contribui la un risc crescut de o serie de boli pulmonare. [2] Articol afirmă în plus că "Un studiu din 2006 a arătat că persoanele cu un nivel ridicat  de 1.4 diclorbenzen în sânge  – substanță frecvent întâlnită în odorizante – au  mai multe şanse de a experimenta un declin al functiei pulmonare".
    Un articol din  septembrie 2007 apărut în revista Time, "Cât împrosătează un odorizant" a raportat că Consiliului de Apărare al Resurselor Naturale (n.tr. NRDC – prescurtarea în engleză) a descoperit că cele mai multe produse chimice de"împrospătarea" aerului conţineau cantităţi variabile de substanţe numite ftalaţi . Pe lângă utilizarea de ftalati utilizați ca etanşanţi şi adezivi să  înmoaie materiale plastice, acestea sunt, de asemenea, folosite pentru a dizolva si transporta arome. Articolul din TIME  afirmă că "ftalati sunt frecvent întâlnite într-o varietate de produse, inclusiv produse cosmetice, vopsele, lac de unghii şi jucării pentru copii - si au fost mult timp în centrul unei controverse internaţionale despre  efectele asupra sănătăţii lor." [3]
     US Food and Drug Administration (FDA) nu are nici o lege cu privire la utilizarea de ftalati, nu cere etichetarea conţinutului de ftalati pe produse şi nu ia în considerare cantităţile pentru care oamenii sunt expuşi să fie dăunătoare, chiar dacă studii au sugerat faptul că  expunerea mare la anumite tipuri de ftalati poate cauza cancer, anomalii de dezvoltare şi de hormoni sexuali la sugari, şi poate afecta fertilitatea. [4]
    Să ne uităm la ingredientele aşa-numitelor "odorizante":

    Clean & Fresh.

    Ingrediente: Acetonă (CAS # 67-64-1); în eter dietilenglicol monoetil (CAS # 111-90-0); Propan (CAS # 74-98-6); Parfum (CAS # N / A); şi C8- C9 Hidrocarburi Isoparafinice (CAS # 64742-48-9). Pe cutie este un adevertisment:
     "Inhalarea excesivă în zone limitate poate provoca dureri de cap sau ameţeli."

    Pentru mai multe produse și ce conțin acestea aici.

    Acetona -  care este unul din chimicalele folosite în cele mai multe dintre aceste produse – alături de Propan sunt clasificate ca fiind toxice pentru sistemul  cardiovasculare și pentru sânge, pentru sistemul gastro-intestinal, pentru ficat, și rinichi pentru sistemul nervos,  respirator și pentru piele.[5]
    Butan este clasificat ca un neurotoxicant, ceea ce înseamnă că expunerea poate provoca efecte adverse asupra sistemului nervos central. [6]
    Hidrocarburi alifatice şi Isoparafinice sunt clasificate ca fiind toxice. [8] De asemenea, deoarece acești compuși chimici sunt hidrocarburi care conţin numai hidrogen şi de carbon, acești compuși sufocă literalmente oxigenul din sange. [9]

    Amintiţi-vă aceste lucruri data viitoare când inhalați „parfumul” de la unul dintre aceste produse chimice solide sau lichide de "împrospătarea" aerului.




    Surse:
    1.
    www.ewg.org, 'Scented Secrets'
    2. 'Air Fresheners: Are they bad for my Heath?' by Andrew Weil, M.D, 'Prevention,' October 2008,
    http://health.msn.com/health-topics/cancer/articlepage.aspx?cp-documentid=100216588&GT1=31024
    www.scorecard.org, Acetone
    3. TIME,
    24 September 2007, 'How "Fresh" is Air Freshener?"
    http://www.time.com/time/health/article/0,8599,1664954,00.html
    4. Ibid
    5.
    www.scorecard.org, Propane
    6.
    www.spectrumchemical.com, Acetone MSDS
    7.
    www.petroferm.com, MSDS; www.nationaldiagnostics.com, MSDS
    8.
    www.books.google.com 'Hazardous Materials & Waste Management,' Nicholas P. Cheremisinoff, p. 138
    9.
    www.scorecard.org, isopropanol

    luni, 7 noiembrie 2011

    MăCeșele-sursa de vitamina C


    Măceșele, alături de cătina, sunt o sursa extraordinară de vitamina C și nu numai. Dr. Ovidiu Bujor în cartea sa Sanatate prin seminte,legume si fructe  afirmă că măceșele au un conținut de vitamina C de 4-16 ori mai mult decât citricele,de 80-100 ori mai mult decât ciresele, de 120 de ori decât piersicile si caisele si de 200 de ori mai mult decat merele, perele, prunele si pepenii. În ceea ce privește vitamina A tot domnul doctor afirmă că măcesele conțin de două ori mai mult vitamina A decât caisele considerate a fi cele mai bogate în această vitamină, de 10 ori mai mult decât afinele și de peste 20 ori mai mult decât merele.
    Datorită rolului pe care vitamina C îl are în a consolida sistemul nostru imunitar, un consum adecvat de măceșe, cătină, portocale, clementine și alte fructe de sezon, în aceste luni de toamnă/iarnă poate preveni episoadele de gripă și răceli.
    Totuși marea greșeală care am observat că se face și pe care am făcut-o și eu, recunosc, este ca atunci când ne lovește gripa să dăm buzna la medicamente care printre altele conțin și vitamina C. Și după ce scăpăm de răceală avem impresia ca a trecut tocmai pentru că am luat medicamente. Însă de fapt prin aceste medicamente nu facem decât să îî dăm organsmului nostru și mai multe toxine pe care să trebuiască să le elimine. Și tot ce facem este de fapt să întrerupem procesul de detoxifiere.
    Revenind la vitamina C. În loc să consumăm fructele în starea lor naturală care conțin vitamina C preferăm să cumpăram medicamente cu vitamina C, o vitamină sintetică. Și știți ce face organismul nostru cu această vitamină pe care el de fapt nu o recunoaște .O dă afară din corp și deci încă un efort din partea organismului de e elimina ceea ce el percepe ca fiind toxic. Acest fenomen are loc în practică cu toate suplimentele sintetice, vitamine sau minerale dar și cu sarea și cu zahărul din alimente pe care organismul nostru nu știe să le decodifice tocmai pentru că nu sunt naturale.
    În schimb, toți micronutrienții naturali nu sunt izolați așa cum îi găsim în medicamente ci  sunt mai degrabă amestecați cu alte enzime și microsubstanțe cunoscute și necunoscute încă de om.
    Și ca să dau doar un exemplu că tot vorbim de măceșe acestea conțin pe lângă vitamina C și A deja amintite și vitamina E, vitamina P și vitamina K, acid dehidroascorbic, acid nicotinic, acid citric și malic, zahăr invertit, taninuri, flavonoizi, ulei gras, ulei volatil și săruri minerale.(sursa: același dr.Ovidiu Bojor). Și cine știe câte alte substanțe pe care încă omul nu a ajuns să le descopere.O adevărată uzină de nutrienți care se completează unul pe celălalt și pe care nu îi vom găsi niciodata toți într-un singur medicament sintetic.
     Mama natură ne dă tot ceea ce avem nevoie în mod gratuit (fără prescripție medicală:).Trebuie doar să întindem mâna, să luăm și să fim recunoscători pentru toate aceste daruri. Și asta am făcut și eu. Am ieșit la plimbare, am întins mâna și am cules niște măceșe. Aș fi cules și cătină însă în zona unde locuiesc încă nu am întâlnit-o,noroc cu mama că mi-a trimis ea din țară.
    Și iată cum consum aceste bogății ale naturii:

    Sucul de măceșe


    Ingrediente:
    1 cană de măceșe
     apă
    1 lingura de miere

    Se spală măceșele, eventual se curăță de codițe, se pun in blender, se adauga apă deasupra și se pornește blenderul cam 40 de secunde. Dacă blenderul are putere mai mică se continuă un pic mai mult, până într-un minut.
    Se ia un tifon, sau punga de lapte daca aveți, sau chiar și o sită și se strecoară. În zeama ce rămâne se adauga miere. Se poate face cantități și mai mari și păstra la frigider.

    Pulpa ce a rămas, inspirată fiind de buna doamnă Elena Niță Ibrian, am pus-o în deshidrator, am lăsat-o să se usuce, apoi am măcinat-o prin mașina de măcinat boabe de cafea. Și ia priviți ce pulbere magică a ieșit pe care o voi adauga în smoothiuri, prăjituri etc.


    Smoothie de măceșe și clementine


     Ingrediente
    1 cană suc de măceșe (obținut ca la rețeta precedentă)
    1 banană
    3 clementine (se poate pune o portocala, mandarine etc)

    Se pun toate în blender, vrum-vrum  și gata băutura revitalizantă!


    Pupici vitaminizați!

    miercuri, 2 noiembrie 2011

    Pătrunjelul - sursă de vitamina B12


    În urma cu apoximativ un an și jumătate am renunțat să mai consum carne. În tot acest timp am cedat de câteva ori. Asta se întâmpla la început când încă nu eram destul de informată și nu eram foarte sigură pe mine că ceea ce fac este bine. Între timp am mai pus mâna pe niște cărți (Studiul China e una dintre ele) și m-am mai documentat. Nu degeaba se zice: Knowledge is power!
    Recunosc că singura mea frică era cea legată de vitamina B12. Acesta era singurul impediment care mă împiedica la a renunța complet la a o mai consuma. Și mă bucur că am reușit să trec peste această piedică și să las deoparte carnea. Și ca o paranteză: nu numai că am renunțat eu complet la carne dar și soțul meu a fost influențat (nu forțat a se reține ci prin puterea exemplului ) și de 3 luni are o dieta vegetariana cu ouă și brânză de capră. Laptele de vacă a fost înlocuit de un an de zile de laptele de migdale și nuci.
    Revenind la problematica vitamina B12. Pentru mine clar nu mai reprezintă o problemă și cred că în curând va fi o problemă pentru industria alimentară deoarce nu vor mai avea argumente ca să convingă lumea să consume carne.
    E curios cum ne preocupăm noi de această vitamină și nu ținem cont de  ceea ce băgăm în gură (mâncare procesată, iradiată, pasteurizată, cu adaos de conservați, potențiatori de aromă etc.) dar e important dacă ne luam vitamina B12 din carne. În plus nu ținem cont de celălalte vitamine și de tot ceea ce ține de un stil de viață sănătos: mișcare, stat la soare, gândurile pozitive etc. De-a dreptul ironic, nu?
    Oare Dumnezeu atunci când ne-a creat, ne-a dat tot ce aveam nevoie în afară de acestă vitamină ca să trebuiască noi să ucidem porci și vite ca să ne-o procurăm? Sau Dumnezeu şi-a pronunţat creaţia Lui ca fiind "foarte bună"?(Geneza 1:31)
    Și într-adevăr în conditii de sănătate, corpul nostru isi produce singur vitamina B12 de care are nevoie, nu trebuie s-o suplimenteze.
    Din păcate noi nu mai avem niște organisme care să funcționeze brici așa că e bine să consumăm alimente vegetale care conțin acestă vitamină genul: băuturile fermentate (borș, rejuvelac), alge de mare tipul spirulină (deși în privința asta nu sunt complet lămurită căci se pare că ar conține vitamina B12 analogă) polen, lăptișorul de matcă și pătrunjel.
    Dr.Gillian-McKeith, în cartea sa Ești ceea ce mănânci afirmă că pătrunjelul conține cantități mari de vitamină B12 și aproape toate substanțele nutritrive pe care le cunoaștem. În plus este cel mai puternic antioxidant natural. Doza zilnica recomandata de vitamica C este de 40 mg iar 100 g de pătrunjel conţine 200 mg de vitamina C. Cu așa proprietăți eu aș încadra pătrunjelul la categoria superfoods.
    Culmea e că anul acesta am redescoperit arawma pătrunjelului. Când eram mică aveam grijă ca să scot din mâncare orice firicel verde pe care îl întâlneam în calea mea. Pot zice că anul acesta am consumat mai mult pătrunjel decât până acum în viața mea. Și asta doar pentru că a început să îmi placa enorm de mult. Îl folosesc în smoothiuri, îl presar peste toate mâncărurile și mai nou fac si salată din el.

    Rețeta aceasta este inspirată de la Olivia doar că nu am avut foi de varza așa că am pus un ardei:
      o legatură de pătrunjel
      jumătate cană de semințe de cânepă
      un castravete mai măricel
      un ardei
      2 roșii
      zeamă de la o  lămâie
      2 linguri de ulei de măsline
      un pic de sare himalaya

    O parte din salată am servit-o  cu pâinici de hrișcă germinată și cu cealaltă parte am umplut un avocado.

     
    Este o salată foarte sățioasă, delicioasă și gustoasă.
    Pupici cu arawmă de pătrunjel!

    duminică, 30 octombrie 2011

    Unt de cocos–făcut în casă


    Nici eu nu credeam ca din niste fulgi de cocos să poți face unt de cocos…and boy how was I wrong! Uite că se poate. Priveam incredula pe rawmazing și mă minunam (sau mai bine zis rawmazing-am) singură ce bine arăta unul de cocos făcut  doar cu un robot de bucătărie și niște fulgi de cocos. Așa ca ce mai tura vura, mi-am zis  nu strică să încerc. Prin fundul dulapului zăcea o punguță de fulgi de cocos, și aia pe jumătate. ”Sunt cam puțini” mi-am zis dar eram totuși curioasă să văd dacă acești fulgi pot suferi vreo oareșicare transformare. I-am luat, i-am aruncat în robotul de bucătărie cu lama în S (nu am un robot performant, e unul normal) și i-am dat să meargă. După vreo 2 minute ceva începea să se închege și deja trebuia să opresc robotul și să tot curăț marginile ca să le adun în centrul robotului să  poată prinde lama. Totuși, fiind cantitate puțină de fulgi (cam 120g) robotul nu mai făcea față căci imediat conținutul se lipea de margine. Așa că am transferat repede totul într-o caserolă de plastic, am scos mixerul vertical (cel cu mâner) și am continuat operațiunea preț de înca vreo 15 minute. Cu fiecare minut care trecea totul devenea mai lichid si vedeam cum uleiurile din fulgi încep să iasă ”la suprafață”.

    Rezultatul a fost peste măsura așteptărilor. Deși textura nu este la fel de fină ca cea untului de cocos din comerț, mirosul este la fel dacă nu și mai puternic decât multe din unturile de cocos din comerț (avusesem unul de la Rapunzel care nu mirosea deloc a cocos).


    În plus se economisește o caruță de bani…nu chiar o căruță dar o sumă considerabilă. Făcând două calcule: pe punga de fulgi de cocos convenționali  plătisem 4 lei (cumpărată de la magazinul rawz), am folosit mai puțin de jumătate și rezultatul final de unt de cocos a fost aprox.125g. Deci cu 2 lei am făcut 125 g unt cocos. (un borcan de unt de cocos, bio ce-i drept, de 500 g costa de la 60 ron în sus). Hmm...cum vi se pare?
    Și ia priviți ce frumos s-a întărit cât timp am stat și am „povestit” cu voi despre micul experiment:

    De abia aștept să îl folosesc la prăjiturele și la biscuiți raw.
    Pupici arawmati!





    vineri, 28 octombrie 2011

    Apă de trandafiri - tonic facial natural


    După cum bine vedeți sunt fascinata de trandafiri. Recunosc că fac parte din florile mele preferate și asta mai ales pentru parfumul lor înmiresmat. Vorbesc de trandafirii de grădină, nicidecum despre cei produși în sere și aduși din Olanda sau alte țări.
    În urmă cu mai bine de un an și jumătate îmi comdandasem pentru prima data apă de trandafiri de aici. Tot de aici îmi comdandasem pentru prima dată și nucile de săpun și piatra de alun care o folosesc pe post de deodorant.  Revenind însă la apa de trandafiri. Singura problema a fost ca mi-a plăcut atăt de mult încât atunci când mi se terminase sticluța, mai vroiam. Doar că mi se părea cam scumpă.  Așa că mi-am suflecat mânecile și m-am gândit să mi-o pregătesc singura. Că doar cât de greu o fi? Ei bine, nu a fost așa de greu. Ba chiar foarte ușor. Și atât de mulțumită am fost de rezultat că de atunci tot îmi  tot fac și de fiecare dată când mi se termina sticluța o umplu din nou.
    Așadar să purcedem la procesul tehnologic:
    Avem nevoie în primul rând de :
    - petale de trandafir de grădină. (Eu am pus cam 2 -3 mâini pline cât să ajungă la nivelul căramidei din centrul oalei)
    - apă de ploaie (tura asta nu am avut așa că am pus apă demineralizată sau distilată)
    - cuburi de gheață
    1. În centrul unei oale mari se așează o cărămidă termorezistentă. Se pun petalele de trandafir în jurul cărămizii, îndeajuns de multe încăt sa ajungă la partea superioara a caramidei dar să nu treacă de aceasta.
    2. Se toarnă apa cât să acopere petalele.
    3. se pune oala pe foc iar când începe apa să dea în clocot, se micșorează flacăra la minim, se așeaza un bol de sticla sau lut pe cărămidă.
    4. se întoarce capacul invers ca să susțină cubul de gheață (este nevoie de multă gheață. Eu am pus vreo 3-4 caserole de plastic cu apă la înghețat ca să nu mă complic prea mult cu tăvițele speciale pentru cuburile de gheață)
    Și acum are loc fenomenul chimic. În timp ce fierbe apa, aburii se ridică însă fiind gheața deasupra se condenseaza pe capacul oalei iar picaturile de pe interiorul capacului se aduna în vasul pus pe cărămidă.
    La prima vedere poate părea că e un procedeu laborios dar odată învățat devine chiar floare la ureche.
     Iese cam 800 ml apă de trandafiri. Eu o pun la frigider în borcan de sticlă și reumplu de fiecare dată când mi se termină recipientul în care era prima mea apă de tranafiri cumpărată. După cum bine se poate observa în poză sticluța este destul de uzată. 
    Și sa vă povestesc  și de minunatele proprietăți ale aceste ape arawmate.
      Apa de trandafiri este recomandată pentru toate tipurile de ten fiind un puternic astringent, tonifiant, antirid sau antiîmbătrânire  și calmant pentru pielea sensibilă.
      În plus tenul vostru va mirosi a trandafiri. Și ce plăcut este ca atunci când cineva drag te strânge în brațe să îți șoptească : “Ce frumos miroși a trandafiri!