Aceasta postare am scris-o in urma cu cateva luni si nu apucasem sa o public.
Desi am zis ca reiau activitatea pe blog din pacate s-au intamplat unele schimbari in viata mea care m-au facut sa stau deoparte de lumea internetului.
Desi am zis ca reiau activitatea pe blog din pacate s-au intamplat unele schimbari in viata mea care m-au facut sa stau deoparte de lumea internetului.
Traiesc cea mai frumoasa perioada din viata mea, ma simt din nou indragostita de viata, de sotul meu si mai ales de bebele meu pe care il asteptam cu mult drag si care s-a gandit sa isi faca aparitia. Da! Sunt insarcinata si imi vine sa strig in gura mare cat de fericita sunt. Este un moment foarte special si intr-adevar nu se compara cu nimic din cate am trait pana acum. Chiar daca mai am momente cand mi-e frica (cred ca e o reactie normala in fata necunoscutului) totusi starea mea generala este una de mare incredere, de multa recunoastiinta fata de Dumnezeu ca m-a invrednicit pe mine sa devin mama!
Pana acum am avut parte de o sarcina minunata si sper sa continue asa. Nu am vomitat deloc in primele 3 luni doar am mai avut stari de greata si nu prea mai puteam manca mancare cruda. Mi-era lehamite de salate, smoothie-uri si altele. Singurele care mergeau erau fructele si mancarea vegana gatita.
Nu mi-am propus sa am o sarcina raw-vegan dar pana acum pot zice ca asta am facut. Am consumat de 2 ori cate un ou de tara . Am inceput sa fac mult bors si sa mananc multe muraturi si alte chestii fermentate Ma tin in continuare departe de carne, lapte, branza pentru ca de 2 ani de zile nu le mai consum si acum mi-ar fi greu sa incep doar pentru ca sunt insarcinata. La inceput eram plina de dubii daca fac bine continuand asa gandidu-ma de exemplu la Natalie Portman care era vegana dar in momentul in care a ramas insarcinata a inceput sa consume si produse de origine animala. Sunt multe voci care zic ca in sarcina e nevoie de mai mult si din cauza asta ma gandeam ca poate nu e suficient ceea ce mananc. In tot acest timp am incercat sa ma documentez, sa ma mai informez si am ajuns la concluzia ca ceea ce fac, fac bine si daca eu ma simt bine asa atunci imi urmez instinctul.
Pana acum (luna a 5-a) m-am ingrasat 4 kg.
Stiu ca pare de necrezut dar eu deja simt ca comunic cu bebele meu si deja ne intelegem foarte bine :). Ma minunez cat de bine imi intelege starile. Daca sunt relaxata, calma il simt si pe el fericit, cu chef de joaca si de dat din picioruse, maini si ce mai face el pe acolo prin burtica. Daca sunt obosita, ingrijorata ma simte si nici el nu "zice" nimic. Pe la vreo 4 luni cand am inceput sa il simt mai tare, intr-o zi nu il "auzisem" mai deloc si deja eram ingrijorata (imi dadeau lacrimile gandindu-ma sa nu fi patit ceva) pentru ca cel putin dimineata eram obisnuita sa il simt asa ca pe la pranz il intreb: esti bine? Si raspunsul a venit imediat cu un picior de-a lui in burtica mea ca si cum mi-ar fi zis: gata mami nu ai de ce sa te preocupi, eu stau bine aici.
Poate parea coincidenta dar au fost multe momente de genul acesta si parca prea se sincronizau si cel mai tare a fost cand l-am intrebat daca e fetita sau baiat. Dar despre asta data viitoare!
